Am experimentat puterea comunităților în două situații extreme din viață mea: într-una foarte fericită și într-una foarte dificilă.
Cea fericită se întâmplă în urmă cu 6 ani în cadrul unui seminar de leadership unde am cunoscut câțiva oameni fenomenali din domenii de activitate foarte diferite. Încercăm împreună să găsim soluții pentru o lume mai bună și fiecare dintre noi lucra individual sau în echipe de câteva persoane la câte o propunere în acest sens.
După etapă lucrului în echipe, a venit și momentul împărtășirii cu întregul grup a soluțiilor noastre. Ceilalți participanți ne ofereau feedback despre cum putem îmbunătăți soluțiile inițiale, își ofereau sprijinul pentru implementarea lor sau doar ne recomandau alte persoane care ne-ar putea ajută. În această etapă, toate proiectele erau transformate. Proiectul platformei de voluntariat care îmi incoltea atunci în minte a prins aripi, a găsit resurse potențiale, a căpătat încredere suficientă cât să nu-mi mai dea pace.
Atunci a fost primul moment în care am simțit cu adevărat cât de important este să ne așezăm la aceeași masă, persoane provenind din domenii diferite, sis a ne dorim cu toată deschiderea să găsim soluții pentru noi și pentru a-I susține pe ceilalți.
Cea de-a două situație a fost una foarte dificilă – de-abia îl născusem pe Teodor, băiețelul meu, dar întreagă mea lume se clatină vertiginos din multe puncte de vedere. Atunci am căzut ….rău. Îmi puneam multe semne de întrebare despre ce urmă să fie cariera mea, despre cum mă voi putea păstra sănătoasă în tot acel tumult, despre cum voi putea fi o mama bună pentru copilul meu și multe altele.
Și atunci am realizat că aceste griji ar fi putut fi mult diminuate dacă aș fi avut încredere că, dincolo de sprijinul oferit de soțul meu și de întreagă familie, ar exista o comunitate care îmi este alături să depășesc toate obstacolele și că, poate dacă eu nu voi reuși să trec peste toate, indifferent de ce mi s-ar întâmpla, membrii ei vor avea grijă de copilul meu. Dacă acea comunitate ar fi existat, cel mai probabil și eu aș fi depășit acea perioada dificilă mult mai ușor.
Aceste două întâmplări m-au convins că împreună putem construi o lume mai bună pentru noi toți. Fie că ne bucurăm și construim, fie că ne suntem alături pentru a ne susține în momentele dificile, împreună este mai bine.
Obișnuiesc să îmi încep ziua scriind în jurnalul meu personal următoarele:
“Sunt bucurie”
“Sunt iubire”
“Sunt încredere”
Sunt Maria, o femeie puternică, încrezătoare, creativă, perseverentă...și aș putea face lista asta foarte lungă cu aspect pozitive ale mele.
Sunt o mama care își dorește să îi ofere băiatului ei iubire, atenție, înțelepciune și experiențe care să-l îmbogățească, să îi permită să își manifeste întregul potențial, să îl bucure și să-I păstreze nealterată bucuria de a trăi și a se juca.
Să nu credeți că mi-au murit lăudătorii, dar ultimii ani m-au învățat că înainte de orice este extrem de important să știi cine ești. Am bântuit prin viață mea prea mulți ani neștiind cu adevărat cine sunt și nepermițându-mi să fiu cine puteam fi. Azi aleg să manifest si să-mi asum deplin cine sunt.
Am făcut și fac greșeli sau, mai bine spus, iau și decizii care nu sunt întotdeauna cele mai benefice. De-a lungul timpului acestea s-au dovedit a fi trepte majore de transformare pentru mine, astfel încât nu îmi pun cenușă în cap când se întâmplă. Când îmi dau seama că am greșit, aleg să mă întreb ce poate ieși bun din asta 😊….sunt o optimistă convinsă, este adevărat.
Am un vis: acela de a construi o comunitate de oameni care au încredere unii în ceilalți și care se susțîn reciproc, indiferent de mediile în care lucrează, de diplomele de pe pereți, de situație financiară, de status social.
De aceea am construit Fă Bine!, comunitatea care conectează pe toți cei cred în puterea lor de a transformă în bine mediul în care trăiesc. Povestea ei și a mea dezvoltând-o o voi împărtăși cu voi
Copyright ©2020 Fă Bine!